Thursday, May 5, 2011

Felinarul de la capatul puntii, un spirit voluntar, batranul cu parul nins.



.....................................................................................

Un satuc indepartat.

A fost odata candva, undeva, la un capat de tara, un satuc uitat de lume.
Satenii erau oameni harnici la munca campului si priceputi in ale lucrului la impletit diverse obiecte si cosuri din rachita.
Toata ziua munceau la camp si seara la impletit de cosuri.
Retras la marginea unei rape, pe valea paraului care despartea satul de restul lumii, traia un batran cu parul nins, care nu se lasa mai prejos si tinea pasul cu restul satenilor la munca campului, iar seara impletea de zor la cosuri.
Nu mai avea el putere mare de munca la camp unde este o munca grea si nici cosurile nu le mai facea el asa de bine ca si in tineretea lui, insa trebuia sa munceasca pentru ca din lucrul mainilor sale iscusite traia.
Batranul ori ca muncea la camp pe malul apei, ori ca impletea la cosuri, urmarea cu privirea plina de iubire si intelegere pana hat departe-n zare satenii care treceau puntea ingusta peste paraul care cobora zgomotos in vale.
Puntea era la inaltime si jos in vadul paraului erau multe pietre mari, ascutite si periculoase pentru satenii care din neatentie ar fi calcat alaturi de punte si s-ar fi pravalit in apa.
Femei si barbati treceau mereu pe aceasta punte dis de dimineata pana sa se crape de ziua, pe la al treilea cantat al cocosului, ca sa mearga cu obiectele lor din rachita la targ sa le vanda, iar apoi sa cumpere merinde pentru copilasii si familiile lor si osteniti dupa o zi de drum si de negot se intorceau seara tarziu spre casa.
Insa cand ajungeau sa treaca puntea, deja era intuneric de-a binelea.
Puntea se cam subrezise din cauza ca era prea veche si se legana,asa se face ca intr-o zi cu ghinion o femeie a cazut de pe punte si lovindu-se de pietre a murit, apoi au mai fost si alte accidente.
Satenii s-au gandit sa repare puntea, dar nu aveau toate cele trebuincioase si pana la repararea ei, batranul s-a decis sa-si lase lucrul la cosuri in fiecare seara mai devreme, a cautat un felinar, l-a aprins si statea cu el la capatul puntii ca sa lumineze calea satenilor.
Au trecut multe seri in care batranul a stat mereu la capatul puntii cu felinarul aprins, iara satenii ajunsesera sa se obisnuiasca cu prezenta sa, de parca acolo ar fi fost dintotdeauna si asta ar fi fost ca si o datorie a sa.
Asa se face ca nimeni nu l-a intrebat vreodata:
-bunicule, pentru noi stai mereu aici, nu ti-e foame, ai mancat ceva azi?
sau:
-tataie, nu ti-e sete?
ori:
-mosule, mai poti, n-ai obosit?
Nimeni nu i-a spus vreodata asa:
-unchesule, uite noi ti-am luat din targ si tie, unul o bucata de braza, altul o azima si altul doua mere.
Nu i-au spus nici:
-mai omule, uite tu mergi linistit si te hodineste, ca de mult timp tot te ostenesti pentru sat si lasa ca vom veghea si noi fiecare pe rand, cateva ore pe seara aici la capul puntii cu felinarul in mana.
Si toate astea s-au intamplat doar pentru faptul ca toti satenii erau cu gandul doar la munca si la negustoria lor, ca sa aduca cat mai multe bunatati la ei acasa, dar mai ales pentru faptul ca in sinea lor considerau ca batranul este obligat sa le lumineze calea.
Nimeni nu se gandea ca si el este un om care trebuie sa mance, sa bea apa, sau sa se odihneasca, mai mult nimeni nu s-a gandit vreodata sa-i spuna:
-MULTUMESC!

Morala:
-prinsi zilnic in ale vietii repezi valuri, mergem cu totii care cum putem sa facem bani, apoi ne imbulzim dupa cele trabuincioase, avem insa multe punti periculoase de trecut.
Aceste punti ne sunt luminate prin grija si spiritul unor semeni de-ai nostri, care se aseamana cu batranul cu parul nins.
Sa invatam de la El ce inseamna iubire fata de semeni si empatia!

-ti-e foame?
-ti-e sete?
-ai obosit?

-MULTUMESC BUNULE!


Va invit sa vizionati si blogul "Mentalitate gresita!": http://mentalitategresita.blogspot.com/2011/05/romanii-apreciaza-valoarea-doar.html

Multumesc pentru vizita si va urez sa aveti numai zile senine si pline de bucurii, sa fiti iubiti si fericiti alaturi de cei dragi!

Justinian Cioroianu


http://batranulcuparulnins.blogspot.com , notificare: proprietatea intelectuala este protejata, drepturile de autor pentru publicarea online de carte, de lucrari de Arta Grafica si de materale multimedia precum videoclipuri muzicale, filme, fotografii, denumiri, cat si textele scrise pe website-uri si bloguri, de catre Justinian Ion Cioroianu sunt rezervate de acesta.
Informaţiile de pe Website-urile si Blogurile sale pot fi folosite şi copiate gratuit in scopuri necomerciale, cu condiţia ca sursa să fie indicată.

Webmaster: Justinian Ion Cioroianu